Daca de-a lungul timpului am povestit de lucruri mai putin populare in salile de sport cum ar fi: stabilitatea piciorului, dezvoltarea musculaturii talpii, mobilitatea gleznei, musculatura omoplatului; e timpul sa povestim de cel mai neglijat aspect atunci cand vorbim de sanatate si performanta iar aici ma refer la respirat.
"Nu m-am gandit la respirat deloc, dar cand am facut-o mi-a fost gandul doar acolo" iar in articolul de azi o sa va povestesc de ce.
Ca idee de inceput, cu totii stim ca oxigenul este vital vietii si ca fara el viata nu ar fi existat asa cum o stim astazi, pe langa acest aspect, ce nu stiu majoritatea este ca pentru a avea o stare relaxata sau a performa cat mai bine, este necesar sa avem ca obiectiv principal scaderea ratei de ventilatie, aceasta fiind strans legata de nivelul dioxidului de carbon, desi poate suna ciudat la inceput!
Hiperventilatia se refera la aducerea unei cantitati mai mari de oxigen in corp decat este necesar pentru eliminarea CO2 din sistem, ceea ce modifica echilibrul dintre cele 2.
Corpul are un sistem nervos autonom care controleaza majoritatea celorlalte sisteme, inclusiv sistemul nervos central. Acesta (sistemul autonom) se imparte in: parasimpatic ( rest and digest) si simpatic( fight or flight), acesta din urma este resposabil de cresterea pulsului, a tensiunii arteriale, scaderea imunitatii, scaderea digestiei, secretia cortizolului,a adrenalinei, cresterea ventilatiei pulomonare; pe cand cel parasimpatic este responsabil de cresterea digestiei, a testosteronului si a hormonului de crestere, scaderea pulsului, a tensiunii arteriale, a cortizolului si inducerea unei stari de relaxare.
Atunci cand ne hiperventilam (aici nu ma refer la situatii extreme deoarece aceasta poate aparea si la orice lucru care ni se intampla: emotii, miscare, pericole etc) si automat inspiram/expiram la nivelul pieptului, suntem intr-o stare simpatica ceea ce are un efect negativ asupra procesului prezentat mai sus; in timp ce daca folosim tiparul corect de a respira: diafragma si la nivelul abdomenului, inducem o stare parasimpatica dupa efort dar si reglam echilibrul dintre oxigen si dioxid de carbon prin scaderea hiperventilatiei.
Prin folosirea respiratiei diafragmatice, ne asezam cutia toracica intr-o pozitie corecta si anume deasupra bazinului, ceea ce avantajeaza stabilitatea si postura in timpul exercitiilor, dezvolta performanta si viteza de refacere dupa efort.
Ce trebuie sa intelegem este ca livrarea de oxigen nu depinde de modul in care ne ventilam ci mai degraba de nivelul de dioxid de carbon aflat la momentul respectiv in corp, iar ventilatia (inspiratie-respiratie) nu e "pornita" de lipsa de oxigen din corp, cum ar crede unii ci are legatura cu acumularile de dioxid de carbon in organism. Prin eliminarea CO2 din sange ne reglam nivelul PH-ului din corp, lucru ce influenteaza sanatatea si performanta. Datorita stilului de viata agitat, a lipsei somnului sau a altor factori care contribuie la modul incorect in care respiram pe durata unei zile, multe persoane au cutia toracica ridicata si spre inainte, respiratia in regiunea pieptului si prin intermediul cavitatii bucale, toate acestea ducand la hiperventilatie.
In cazul in care totul functioneaza normal, oxigenul se "prinde" de hemoglobina si este transportat prin corp la tesuturile care au nevoie, in cazul in care nivelul de CO2 creste, oxigenul se "rupe" de hemoglobina si permite o livrare mai buna la tesutul aflat in nevoie. Daca apare hiperventilatia, prin urmare nivelul de CO2 este scazut, legatura dintre oxigen si hemoglobina este mult mai puternica iar livrarea si folosirea de catre tesuturile care au nevoie, este deficitara, acest fenomen se numeste Bohr effect.
In practica, aceste lucruri inseamna ca de-a lungul timpului trebuie sa trecem de la respiratul necontrolat de la nivelul gurii la cel controlat si relaxat unde respiratia/expiratia are loc prin cavitatea nazala, toate cele mentionate avand un impact important asupra performatei si a vietii de zi cu zi.