Performanta si izolarea

Vreau sa schimb putin abordarea si in blogul de astazi incerc ceva nou. Sa nu intelegeti ca m-am saturat de scris lucruri tehnice, dar am simtit nevoia sa scot putin "artistul" la suprafata, pentru ca desi nu pare :), am fost la scoala generala si liceul de arte plastice.

Mi-a venit zilele acestea urmatorul gand: "de ce imi pare cunoscut acest sentiment, de a sta blocat in acelasi loc facand niste lucruri repetitive" ... e destul de simplu!

Am crescut facand sport de performanta de la varsta de 7 ani,ceea ce insemna ca de multe ori stateam "inchis" in acelasi loc timp de 7-14 zile, unde faceam acelasi lucru: trezit, mancat, antrenament, somn, mancat, antrenament si iar somn. O intamplare care inca ma amuza dar ma si trimite direct in locul unde am fost in cantonament, unde pentru prima data am fost nevoit sa imi spal niste haine murdare, "departe" de casa, la 60 km :)) cu colegii de echipa si 2 antrenori. Ce imi amintesc sau asa cred ca imi amintesc, este ca plangeam ca o fetita ca vreau acasa, asta, fara sa vada cineva bineinteles.



Lasand plansul la o parte, ce vreau sa spun e faptul ca sportul, pana si in cele mai rele scenarii, cum este si cel de fata, te invata ceva util. Indiferent de situatia in care te afli, daca ai un scop bine definit, pentru mine in momentele respective era sa ajung fotbalist, iar mai tarziu un judoka bun, te face sa intelegi ca diferite etape din "pregatirea" ta sunt necesare pentru schimbare sau altele sunt "obligatorii", iar tu trebuie sa te adaptezi si sa le accepti asa cum sunt. Din pacate sau din fericire, eu am fost mediocru la ambele sporturi pe care mi le-am ales. De exemplu, momentul in care antrenorul mi-a spus ca nu sunt pregatit pentru un meci si am stat pe banca destul de mult, a fost tot un fel de izolare; dar nicio secunda nu am avut gandul sa renunt, iar acestea sunt lucruri pe care astazi le inteleg si le folosesc la o scara mult mai mare decat in momentul respectiv.

In plus, dupa cum am mai spus, noi oamenii am devenit foarte fragili ,ceea ce mi s-a confirmat prin panica oamenilor dar si prin reactia lor referitoare la situatia actuala. Nu vreau sa para ca minimizez evenimentele sau ca mi-am facut o anumita parere, dar consider ca daca fiecare dintre noi ar fi facut sport pentru sanatatea generala, pentru a-si imbunatati abilitatile, pentru propria persoana pana la urma, era mult mai usor de inteles ca lucrurile pot sa decurga normal chiar si in conditiile in care traim in ultimele 2 luni.

Imi doresc sa va iasa din cap ideea ca sportul il fac doar ca sa slabesc, pentru un maraton sau pt o nunta ci el ar trebui sa faca parte din viata noastra pentru ca suntem o specie activa, avem diferite activitati pe parcursul unei zile pe care trebuie sa le ducem la bun sfarsit fara a resimti disconfort la finalul zilei.

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o facand sport este urmatoarea: meciurile pierdute si momentele grele, fac parte din orice joc/sport iar modul in care le tratezi poate schimba radical evolutia ta. Vad acest lucru cel mai bine acum cand pot spune ca e o perioada prin care am mai trecut de nenumarate ori in sport, avand impresia ca totul se opreste in jurul tau si ca nu mai are rost ca continui, dar tot sportul m-a invatat sa privesc mult mai departe si ca orice lucru care parea sfarsitul era doar inceputul unei noi perioade de invatare si progres. Asa ca, acest stat in casa care ma opreste sa fiu in locul unde am investit atatea nopti nedormite si in care am trait momente faine, TheBox, nu ma sperie deloc pentru ca stiu ca totul va trece, important este sa nu fim niste...stiti voi cuvantul si sa privim mai departe de probleme cum ar fi "vai nu m-am tuns" sau "am pus 5 kilograme pe mine". Si nu in ultimul rand, e ok sa nu ai chef in unele momente sa faci anumite lucruri, aici vreau sa ramanem la sport si cum am mai spus in alte bloguri: este adevarat ca masa musculara si forta se pastreaza undeva la 3 saptamani chiar daca nu te antrenezi. Tot in sport am invatat ca atunci cand nu ai chef de un antrenament, sunt sanse mari sa fi ajuns intr-o etapa unde frecventa si intensitatea antrenamentelor incep sa isi spuna cuvantul iar atunci, performanta dar si interesul scade. Acest lucru se poate intampla si acum,in perioada in care simt ca fiecare "alearga" in toate directiile facand de toate doar din teama asta de a nu ramane pe dinafara.


Nu este ceva rau doar ca, la fel ca antrenamentul cu o frecventa prea mare, te poti indeparta mai tare de obiectivele tale ajungand sa nu duci la bun sfarsit mai multe lucruri deodata. Analizeaza-ti obiectivele si alege 2-3 lucruri pe care sa le faci fiind focusat pe calitate, nu pe cantitate si care sa te ajute sa nu te abati de pe traiectorie ta din cauza ca ai incercat sa faci de toate. Aici e vorba de a fi constienti ca orice decizie pe care o luam acum poate sa ne afecteze viitorul pe termen lung. Cu alte cuvinte, pastreaza-ti calmul si "ritualurile" pe care le aveai inainte, deoarece acestea te-au ajutat sa ajungi unde esti acum. Daca e sa fac un rezumat la cele spuse mai sus ar suna in felul urmator: -din punctul meu de vedere, oamenii trebuie sa fie capabili sa gestioneze perioada de "izolare" dar si perioadele cu schimbari frecvente, pentru ca acestea ne fac fiintele adaptabile care au evoluat; -nu te panica daca ai "pierdut" un meci, nu e nici 1% din cate meciuri o sa mai joci si cauta lucrurile bune in orice situatie care pare sa fie una fara iesire; -e ok sa nu ai chef sa faci anumite lucruri in unele momente ale zilei, deoarece incarcarea cu ganduri, obiective, si strategii nu fac altceva decat sa te duca intr-un impas la un moement dat; -cauta 2-3 lucruri care chiar iti aduc un beneficiu real si pe care sa le poti face pe o perioada intelungata.

© 2018-2020 by The Box Barbell Club