top of page

Transylvania Throwdown a la Cluj

[Ro]


31 Mai 2015, Bucuresti.

Am batut cale de 400 de km pentru un meci de fotbal, finala Cupei Romaniei. Dupa un drum foarte lung si cateva ore petrecute pe strazile capitalei momentul mult asteptat se apropie. Simti ca ai un nod in stomac si vizualizezi momentul de maxima bucurie de la fluierul final. Tot timpul te roade intrebarea – oare care va fi deznodamantul?


Se face ora meciului si mii de oameni se indreapta spre stadionul national unii poarta inscriptii alb negre, altii ros albastre, dar toti trec prin stari similare.

Asa pasim si noi, destul de nesiguri pe treptele stadionului. Urcand treptele simti tumultul, ritmul tobei, pulsul incepe sa creasca, fiori incep sa iti treaca pe spate si in momentul cand pasesti in peluza ti se face pielea de gaina, incepe imnul. Urmatoarele 90 de minute intri in transa si traiesti sportul, iti incurajezi favoritii sa dea si ultima picatura de energie pe teren. La sfarsit nu mai conteaza scorul, castigatorul sau adversarul – ce conteaza este sa simti ca atat tu cat si cei din teren au dat ce au avut mai buni din ei.


In seara aceea asa a fost, nici acum nu stiu cine a marcat, ce stiu insa este ca echipa favorita si miile de spectatori s-au bucurat de un spectacol la care nimeni nu se astepta.





25-26 Mai 2019 Cluj


Sute de km au batut si ateltii prezenti la Transylvania Throwdown zilele trecute si eu am simtit din nou aceleasi emotii ca in 2015. In proba 3 cand am vazut cum se doboara PR-uri peste PR-uri, cum toti atletii dau ce au mai bun de oferit, resurse de care nici ei nu erau constienti sunt puse la bataie intru-un ritm sustinut de spectatori - efectiv mi se ridica parul pe mana. Probabil de acolo vine si vorba ca atunci cand nu mai poti, mai poti un pic.


Am simtit ca fiecare persoana prezenta – organizatori, voluntari, atleti si spectatori au dat si ultima farama de energie ca totul sa iasa bine. Daca la atleti acest lucru a fost vizibil, la organizatori s-a vazut spre Duminica seara cand s-au stins luminile la The Box.




Povestea Transylvania Throwdown a inceput in Noiembrie 2018 cand la Cluj printre antrenamente si cateva pahare de bere am pus impreuna cu Alex, Radian, Florin si Tamasz bazele colaborari noastre. Atunci am agreat ca vom face concursul si am visat. Am visat la un eveniment grandios, desi nu stiam pe atunci exact de ce vom avea nevoie pentru a-l implementa.


Dupa euforia formarii echipei si dupa ce a trecut weekendul, am inceput incet, incet sa lucram pentru prima etapa: Fittest in Cluj. Atunci au aparut primele provocari si semne de intrebare legate de organizare.




Cele mai mari 3 provocari pe care le-am avut pentru organizarea concursului au fost:


1. Sponsori


Plecand din bula corporativa si privind organizarea de evenimente din exterior mi-a ramas intiparita ideea potrivit careia aducerea sponsorilor este usoara- toate evenimentele au o gramada... Ca trebuie numai sa lansezi un eveniment, ca si cu o undita si sponsorii vor veni sprintand spre tine. Tocmai de aceea primul buget pus pe hartie pentru concurs era cu multe zerouri. Nimic mai gresit.


Nu dupa mult timp am realizat ca nu vom reusi sa adunam sumele de care avem nevoie si asa ca a trebuit sa ajustam. Am ajuns la concluzia pe care organizatorii de evenimente o aveau de mult cu siguranta si anume ca sponsorii nu vin cu una cu doua. Ce am invatat este ca in prima faza este important sa dai, sa aduci valoare si apoi se poate pune problema de o sponrizare.


In acelasi timp activitatile si costurile trebuie trecute prin multe filtre si trebuie sa ramana doar ce este imperativ necesar. Desi a fost un efort considerabil, am ales sa mentinem pool-ul de premiere la un nivel cat mai ridicat deoarece sa faci sport nu este ieftin si sa faci performanta cu atat mai putin.


2. Jurizare si probe.


Una dintre valorile in care noi credem ca si indivizi cu tarie este transparenta, asa ca am incercat sa aducem asta in realitatea TT. Ca si probe, obiectivul lui Bogdan a fost sa testeze intr-un mod cat mai unitar si complet fiecare atlet. Cu etapa concursului de la Cluj am vrut sa diversificam cat mai mult probele si sa iesim din tiparele unui concurs standard de crossfit. Am testat forta si conditionarea atletilor.


In acelasi timp am vrut sa ne asiguram ca avem transparenta totala la modul de punctare, motiv pentru care leaderboard-ul a fost actualizat live, dupa fiecare heat. O alte regula impusa a fost ca nici un arbitru sa nu isi arbitreze atletii proprii. Am reusit asta datorita faptului ca organizarea este facuta de 4 sali diferite, ceea ce ne ofera destul spatiu de manevra.


Pot sa va asigur ca transparenta si fair play-ul vor ramane una din principalele valori Transylvania Throwdown in ani ce vor veni.


3. Comunicare


Comunicarea, in general, poate fi problematica si intre 2 persoane , ce sa mai zic cand vorbim de o echipa de organizare de 10-15 persoane, 60 de atleti si peste 100 de spectatori.


Am avut un plan de comunicare discutat si destul de bine pus la punct din momentul in care am lansat inscrierile. Am tinut legatura cu ateltii si am confirmat inscrierile, plata si mai apoi am incercat sa trimitem cat mai multe detalii despre eveniment inainte sa ajunga lumea la noi. Cu siguranta nu ne-a iesit 100%, dar invatam si noi pe parcurs.


Cel mai complicat a fost sa identificam canalul de comunicare prin care putem ajunge la voi cel mai eficient, dupa incercari pe social media, am ajuns la concluzia ca sms + mail sunt o solutie mai buna.






In incheiere as vrea sa felicit castigatorii si mai ales pe restul participantilor. Scopul concursului este sa impingem lumea sa faca miscare.


Din punctul acesta de vedere vreau sa ma orientez spre cei care au venit la concurs nu neaparat pentru a castiga, ci mai degraba pentru a se infrunta pe ei insisi, pentru ca ei sa devina mai buni si mai puternici.


Iti trebuie mult curaj sa iesi din zona de confort si sa mergi la o competitie la care stii de la inceput ca nu esti cel mai bun. Pentru voi toti, noi Transylvania Throwdown, ne scoatem palaria. Voi sunteti cei care ii inspirati pe altii sa se apuce de sport.


Pot sa zic ca impreuna am reusit! Avem cel putin 5 oameni care nu faceau sport, care au fost la competitie si acum au inceput sa vi