Roxi Florea - The Stronger Me

Saptamana aceasta vom afla mai multe despre o persoana care impartaseste acelasi set de valori ca si The Box si chiar si o poveste similara.

Roxi a descoperit importanta si beneficiile sportului in viata de zi cu zi intr-un moment in care viata o ducea in alta directie. A decis sa faca o schimbare radicala si sportul a devenit prioritatea ei numarul 1. Ne bucuram sa avem in sala o persoana atat de motivata.

Q: Dacă ar fi să te prezinți în 5 propoziții, care ar fi acestea? Cine ești? Cu ce te ocupi? Care este super puterea ta?

Roxi: Sunt antrenor personal de fitness, dar nu numai atât. Activitatea mea depășește cu mult atribuțiile unui PT, de aceea îmi place să mă intitulez Fit Journey Artist.

Am ales această denumire pentru că, în viziunea mea, a fi fit nu se referă doar la fizic, ci mai degrabă la un stil de viață care să îți dă șansa să îți atingi potentialul tău maxim, inclusiv mental și emoțional, pe lângă cel fizic.

Sunt artistul propriei călătorii, iar pe deasupra am oportunitatea să îi ghidez și pe altii in drumul lor. De asemenea, am și o mare pasiune pentru desen si pictură, denumirea de ”artist” nefiind întâmplătoare în sintagma folosită.

Super puterea mea este faptul că sunt conștientă de capacitatea mea de a-mi alege și crea propria realitate, de a fi artistul vieții mele.

Fiecare om are această capacitate, cea de a discerne și a-și asuma deciziile luate în fiecare clipă și de a-și alege felul în care se raportează la situațiile exterioare, fapt care îi creează realitatea in care traieste. Pentru a putea face acest lucru avem nevoie ca rezervele noastre de energie sa fie la cel mai inalt nivel. Recomand cartea lui Tony Schwarz ”The Power of Full Engagement” legată de cele 4 rezervoare de energie.

Q: Care a fost primul tău contact cu sportul? Ce ți-a plăcut/ce nu ți-a plăcut?

Roxi: Am fost sedentară cam 2/3 din viață, aș zice. Aveam credința ca sunt leneșă și că nu îmi place să fac sport. În 2010 însă, am ajuns sa observ din întâmplare o oră de sport susținută de o vedetă într-unul din mall-urile din oraș. M-a frapat energia persoanei respective si atunci am avut marea revelatie.

În acea perioadă, nu îmi plăcea cum arăt, îmi tot doream să slăbesc. M-am confruntat multă vreme cu ”problema” asta, însă pana in acel moment nu găsisem motivația suficient de puternică să schimb ceva, desi mai avusesem tentative.

Asadar, fiind foarte impresionată de vedeta respectivă, de energia ei, de cât de bine se simțea în pielea ei și ce încredere avea în ea însăși, am mers imediat acasă, am căutat un video cu aerobic și am făcut si eu o ora de miscare în acea zi. A fost și momentul în care mi-am propus să fac sport de cel puțin 3 ori pe săptămână, regulă de la care nu m-am mai abătut de atunci.

În prima etapă am practicat acasă diverse tipuri de antrenamente, mi-am stabilit un program fix de la care nu am făcut rabat niciodată, iar asta m-a ajutat să imi dezvolt disciplina. Apoi am început să merg la alergat. Bineînțeles că rezultatele nu s-au lăsat așteptate, ceea ce m-a făcut să dobândesc mai multă încredere în mine. Ulterior am optat să mă antrenez și în săli de fitness și a început să îmi placă să mă antrenez cu greutăți.

Pe măsură ce am continuat antrenamentele, am devenit din ce în ce mai pasionată, am început să citesc foarte mult în domeniu și să deprind tot mai multe cunoștințe.

Pentru că eram așa motivată am atras oameni în jurul meu care observau cum mă antrenez și erau surprinși de determinarea mea. Astfel am cunoscut, la un moment dat, un sportiv care făcea și antrenamente de crossfit. El m-a introdus într-un grup cu care am continuat să practic și acest gen de antrenamente în aer liber, o dată pe săptămână.

În acea perioadă eram angajată ca statistician. Între timp însă am devenit tot mai implicată în lumea sportului. De abia așteptam să ies de la job să ajung la sală.

Ajunsesem să mă antrenez zilnic, uneori chiar și de 2 ori pe zi. A fost o perioadă în care nu îmi dădeam suficient timp să mă recuperez corespunzător, motiv pentru care am mers ușor înspre supraantrenament: aveam insomnii, m-am îngrășat și alte efecte nedorite. Această experiență a fost o parte din proces din care am învățat enorm.

Aceasta însă e doar una dintre nenumăratele învățăminte dobândite pe tot parcursul acestei călătorii, lecții pe care acum le împărtășesc și clienților mei.

De aceea îmi place să îmi ghidez clienții, îi ajut să devină constienti de actiunile lor. Le explic care sunt consecințele unor alegeri pe care le pot face, dar în același timp îmi propun să îi responsabilizez, să ia cele mai bune decizii pentru ei și să și le asume: “Poți să mănânci prajituri non stop dacă asta îți dorești, dar se întâmplă aia si aia … “ sau ”Poti să te antrenezi așa de 10 ori pe săptămână, dar efectele sunt următoarele: ….” ș.a.m.d.

Q: Ce te-a determinat să începi să te antrenezi la The Box si de cât timp faci acest lucru?

Roxi: La începutul lui Octombrie am început antrenez aici. Deja aveam ceva experiență a antrenamentelor într-o sala de profil. Însă în ultimul an am avut parte și de o accidentare. moment în care am început să mă gândesc că am nevoie de o altă abordare asupra felului in care mă antrenez.

Prin antrenamentele făcute până în momentul accidentării (accidentare pornita de la un antrenament cu overhead squats in martie 2018), atinsesem o performanță ridicată din multe puncte de vedere (cum ar fi forța, rezistența cardiovasculară, rezistența musculară), dar simțeam nevoia să schimb ceva. În același timp, eram conștientă că la elementele de weightlifting am carențe mari, fie de executie, fie de curaj si incredere in a le realiza (de frica, până sa vin la The Box n-am facut full snatch cu greutate pe bară niciodata). :)))

Astfel, când am aflat că Gabi ține la The Box clase de weightlifting, am hotărât sa vin sa văd cum e. De la prima sedință (un antrenament de snatch) am știut că vreau să continuu cu aceste antrenamente. Rezonez foarte bine cu antrenorul și mă bucur că am șansa să colaborez cu un sportiv și antrenor cum e Gabi. Mi se pare senzațional să fii ghidat de un campion. Am învățat enorm de multe lecții de când lucrez cu el, atât pe partea tehnică, cât și ca abordare mentală: am discutat despre setarea de obiective, cum să abordezi competitiile, esecurile, cum să te concentrezi și să îți gestionezi emoțiile înainte de execuție etc.

Q: În ce fel simti ca te-a schimbat The Box?

Roxi: Mediul The Box mi-a oferit un spațiu de progres enorm, atât personal, cât și profesional. Mi se pare că am evoluat foarte mult, atât ca atlet, cât și ca om în general prin deschiderea pe care mi-a oferit-o mai ales. Competițiile la care am participat, oamenii pe care i-am cunoscut, discuțiile pe care le-am avut cu cei de aici, antrenamentele, toate au contat.

Antrenorii mi se par super profesioniști. De asemenea, apreciez foarte mult atitudinea lor față de clienți. Este exact ceea ce mi se potrivește mie.

Q: Ce înseamnă "The Stronger me" pentru tine?

Roxi: Unul dintre principalele motive pentru care am ales să mă antrenez aici e faptul că valorile mele coincid cu valorile sălii. Cred în ideea de evolutie continuă si The Stronger Me asta înseamnă: să devii mai puternic, nu numai fizic ci si mental. Un antrenament nu e numai fizic, ci te schimbă ca om.

Eu aplic tot ce învăț la antrenamente în restul activității mele. Cum te raportezi la un antrenament spune multe despre tine.

De exemplu, la antrenamentele de weightlifting am învățat cum să îmi gestionez mai bine emoțiile. Când am o greutate mare pe bară (și nu numai) apare frica sau diverse forme de distragere. Sau, după o ratare, de multe ori apar nervii, frustrarea sau supărarea, stări care din nou îți influențează execuțiile următoare dacă nu știi să le gestionezi. La antrenamente am învățat cum să mă concentrez și să îmi depășesc de multe ori aceste bariere, deși recunosc că încă mai am de lucru. :))

Ideea e că exact cu asta ne confruntăm de multe ori în viața reală când trebuie să acționăm: cu diverse bariere mentale și emoționale pe care trebuie să le depășim pentru a ajunge unde ne dorim. Iar antrenamentele sunt pentru mine contextul perfect pentru a învăța multe dintre aceste aspecte.

Q: Ce te motivează să vii la antrenament în fiecare zi?

Roxi: Ma motiveaza antrenamentul în sine, experiența de care mă bucur, faptul că învăț sau descopăr de fiecare dată ceva nou despre mine mai ales. Îmi setez și obiective exterioare pentru că ele îmi oferă o direcție, dar nu mă raportez la ele foarte mult - le setez și le las acolo, mă concentrez apoi pe proces. Cred că ăsta e plusul meu.

Dacă aș fi cu atenția pe obiectiv non stop, probabil aș deveni frustrată și cu siguranță nu m-as bucura de antrenamente.

Q: Cum ți-ai motiva prietenii să înceapă să facă sport? Ce le-ai transmite?

Roxi: Cred că cel mai bine funcționează aici puterea exemplului personal sau exemplul de reușită a unor oameni cu care ei se identifică. Degeaba mergi si îl scuturi pe om, si ii zici de riscuri și beneficii, că nu te va asculta. Cel mai elocvent exemplu e cel personal, când persoana respectivă vede transformarea sau modelul de reușită al altora. Așa am atras oameni spre sport.

Q: Cum vezi competiția în sport?

Roxi: E un prilej prin care poți evolua personal foarte mult. Competiția îți oferă un context de care nu ai parte la antrenamente: simti adrenalina, dorința de a învinge, poți intra mult mai ușor în flow-ul de care ai nevoie pentru a-ți atinge potențialul maxim.

Eu nu mă antrenez pentru competiții în mod expres, dar e o experiență care îmi place.

Nu-mi influentează sentimentul valorii personale faptul că pierd sau câștig competiția, pentru că văd participarea în sine ca pe un câștig: mereu înveți ceva dacă ești deschis, indiferent de locul pe care îl ocupi.

Nu m-aș fi gândit acum 10 ani că o să vorbesc despre asta, haha.

Q: Cât de importantă este comunitatea în sport?

Roxi: În toți anii aștia, am învățat cât de mult contează grupul de oameni cu care te înconjori. Faptul că mi-am ales atent oamenii pe care îi am în preajmă fost mereu o decizie bună. Mi-am dat seama că singură nu aș fi putut evolua la fel de mult ca aflându-mă în mijlocul unor oameni care au și ei aceste preocupări.

Comunitatea este enorm de importantă: e mult mai ușor sa te ții de antrenamente și să ai o alimentație echilibrată dacă și cei din jurul tău fac asta.

Cel mai simplu exemplu în acest sens e situația în care ai un partener de cuplu sedentar, care mănâncă haotic (“Hai sa mâncăm o pizza sau o ciocolată, că nu se întâmplă nimic.” sau ”Hai să stăm la TV în seara asta, ce sens are să mergi la antrenament?”) versus un partener care el însuși practică sport și are grijă de corpul lui și te susține și pe tine în asta. În care variantă e mai mare șansa de reușită oare? Întrebarea e retorică.

E mult mai usor să dobândești ce îți propui dacă ai oamenii potriviți lângă tine, care îti împărtășesc valorile și obiectivele.