Pasionată de circuitele cu obstacole, precum și de antrenamentele de forță, Andreea-Gabriela Stroie a dorit să își unească preferințele sportive și, în același timp, să se autodepășească, motiv pentru care a luat parte la competiția Spartan. Concursul a avut loc în data de 19 octombrie, la Parcul Etnografic din Cluj-Napoca.
Pictura, croitoria și lectura
Înainte de a-și descoperi afinitatea pentru circuitele cu obstacole, Andreea a cochetat în liceu cu artele plastice. În toată această perioadă a urmat cursuri de specialitate, pentru a-și îmbunătăți abilitățile: „Îmi place să pictez. Doar că nu am mai facut asta de mult timp. Chiar am absolvit cursurile unei școli populare de arte, în paralel cu liceul”.
Croitoria a descoperit-o puțin mai târziu, după ce s-a angajat ca project manager la o firmă de IT: „ Am făcut un curs de croitorie pentru că îmi place această zonă care presupune crearea vestimentației. Era ceva ce îmi doream să fac și am reușit să-mi ating scopul în urmă cu un an. Am și certificat de croitoreasă”.
Lectura este, pe departe, activitatea cu cea mai mare recurență din ultima perioadă. Citește, de obicei, pe drumul de acasă spre birou și invers: „. Mai citesc pe drum spre serviciu, asta dacă nu mă culege vreun coleg de pe traseul destul de lung, fapt ce îmi permite să mă mai documentez printre picături”.
„Sportul − o supapă de la stresul cotidian”
Andreea face sport de aproximativ zece ani: „Mă ajută să mă deconectez, mai ales după ce plec de la birou. Și mă ajută să și plec de la birou la timp, pentru că, de multe ori, poți fi absorbit să mai rămai ca să rezolvi ceva. Prezintă o metodă de a mă menține sănătoasă, de a mă menține în formă. E ca o terapie, iar apoi apare partea de bunăstare fizică. E o sănătate psihică.”.
A început cu snowboarding-ul, pe care îl practică de fiecare data când are timp liber, în periada sezonului rece. Îl are ca model pe Xavier de la Rue. Îi plăcea mult și să alerge: „ Înainte să vin la Bogdan, îmi plăcea să alerg. Ai fi zis că am o anumită predilecție spre antrenamente cardio, dar acum prefer antrenamentele de forță. Chiar glumeam cu el și îi spuneam că m-a creat după chipul și asemănarea sa”.
Cum a ajuns Andreea să concureze?
În ciuda faptului că, inițial, Andreea nu se vedea concurând la o competiție de acest tip, încurajările antrenorului său au determinat-o să abordeze diferit optica asupra participării: „Spartan a fost genul de competiție de pe un bucket list pentru mine. Nu mă vedeam, neapărat, în stare să-l fac. Bogdan a trebuit să mă împingă de la spate și să-mi insufle încredere că pot reuși”.
Un rol important în luarea hotărârii a avut-o și personalitatea sa, întrucât este o fire ambițioasă, după cum se autodescrie: „Cum funcționez eu? Îmi aleg lucruri dificile, mă provoc singură, dar, totodată, mă și desconsider sau îmi impun anumite obiective mai greu de atins. Dar, cumva, în sinea mea, știu că sunt dură cu mine și mă aștept să trec peste obstacol. Chiar îmi spuneam că principalul obstacol sunt eu. Trebuie să depășesc niște piedici mentale, ca să ajung, în primul rând, să am mai multă încredere în mine și să trec peste lucrurile care mi se par dificile”.
Experiența Spartan văzută prin ochii Andreei
Odată cu aflarea datei concursului, Andreea a început să se antreneze cât mai specific. A început din iulie, când mergea de două ori pe săptămână la sală. În ultima lună dinaintea concursului, ajunsese să se ducă și de câte patru ori pe săptămână. Nu a renunțat la antrenamentele pe care le făcea înainte: „Antrenamentele pe care le fac cu Bogdan mă pregăteau într-o oarecare măsură, dar am început să ne antrenăm mai specific din iulie, atunci când s-a și anunțat competiția. Am participat și la câteva antrenamante organizate de The Box, ca owner al grupului de training pentru Spartan, dar nu chiar la toate. A trebuit să învăț câteva lucruri noi ca urcatul pe sfoară”.
Andreea a luat parte la proba de sprint, ce presupunea depășirea a douăzeci de obstacole, pe o lungime de cinci kilometri. Au fost obstacole care au necesitat cărarea de greutăți de douăzeci de kilograme în pantă (un sac de nisip, o găleată cu pietre). „A doua parte a competiției a fost mai dificilă: după obstacolul care presupunea trecerea prin apă rece, am avut crampe aproape la fiecare obstacol. A trebuit să mai fac pauze înainte de anumite probe, pe care trebuia să le duc la sfârșit”.
Nu e prima competiție sportivă la care a luat parte. A mai concurat și la Maratonul Wizz din Cluj, la cursele de ștafete alături de colegii de la birou. Diferențele erau că nu exista niciun fel de obstacol, iar aria de desfășurare era plată.
Emoțiile la concursurile în echipă au fost mult mai mari pentru Andreea. Simțea că toată lumea depinde de ea, iar presiunea era considerabilă: „Legătura din echipă era foarte strânsă, eu eram prima care trebuia să pornească. Dacă nu terminam, probabil ei nu mai începeau, cu toate că nu era nicio miză”. La concursurile individuale, Andreea și-a gestionat diferit emoțiile: „Nu am avut emoții atât de mari pe cât aș fi crezut. Acum am fost mult mai relaxată. E o evoluție și în plan mental. Dar da, a existat acolo un mic stres și o mică nesiguranță. Chiar după ce am pornit, în primele 15 minute, m-am întrebat «De ce ai făcut asta?»”.
Andreea a terminat competiția într-o oră și patruzeci și trei de minute. Se aștepta să termine în cel puțin două ore. A fost o surpriză plăcută când a văzut rezultatul. S-a clasat pe poziția cu numărul 138 din peste două sute de participanți: „Îmi place să cred că aș fi terminat un pic mai repede dacă nu mă dureau toate. Cumva face și mult mai dulce victoria de a fi terminat faptul că a trebuit să înfrânez durerile”.
Va mai fi un Spartan în viitor
Satisfacția cea mai mare a Andreei a fost aceea de a-și dovedi singură că își poate depăși limitele: „Mi-am dovedit mie că pot să-l termin, ceea ce Bogdan știa deja. Altfel, probabil, nu m-ar fi încurajat să mă înscriu. Pe lângă asta, am reușit să nu fiu atât de stresată înainte de concurs pe cât știu că aș fi fost în mod obișnuit. Mi-am dovedit că pot să trec și peste obstacole fizice, care țin sau nu de mine. Am câștigat și bragging rights.”
Spiritul competitiv este un factor determinant în astfel de situații: „Văd competiția ca pe un fel de combustibil care te face să fii mai bun. Sunt o persoană destul de competitivă. Mă stimulează. În general, ajută atunci când practici un sport. Te motivează. E un lucru pozitiv, dacă nu devine ceva extrem și nu e sigurul lucru la care te raportezi”.
I-ar plăcea ca în anul ce urmează să participe din nou la Spartan Race: „ Îi ziceam lui Bogdan că anul viitor aș vrea să fac trei curse Spartan: sprint, super și beast, dar apoi m-am răzgandit. Cred că e un obiectiv cam mare. Dar cine știe? Acum cochetez din nou cu ideea.”