De ceva timp ma lupt cu un gand care, totodată, imi face si munca mult mai frumoasa, pentru ca inca mai caut modelul cel mai "potrivit" de miscare pentru mine si pentru oamenii din jurul meu.
Oamenii de la care am aflat si invatat sunt Bill Hartman si Pat Davidson, unde ideile legate de miscarea corpului uman si tiparul pe care il folosim atunci cand ne deplasam in spatiu nu sunt cele pe care le auzim de obicei, iar din cauza asta vreau sa le povestesc cu voi in acest blog.
Atunci cand discutam de miscarea corpului in spatiu, ne referim la un singur plan de miscare teoretic, si anume cel transversal, in timp ce planul sagital si cel frontal sunt doar orientative, atunci cand vorbim de categorii ale exercitiilor.
De ce exista doar planul transversal?
Ideea porneste de la faptul ca in biologie cea mai scurta cale de la punctul A la punctul B este o linie dreapta. Daca privim lucrurile in 3D, atunci cea mai potrivita figura geometrica care sa uneasca mai multe puncte este o piramida.
Daca asez mai multe piramide unele peste altele, obtin o spirala (helix).
Helixul se regaseste in toate structurile corpului. Cateva exemple ar fi:
-un helix reprezinta fibra musculara;
-trei coloane reprezinta colagenul;
-doua coloane helix preprezinta ADN-ul;
Daca ne intindem pana la cele mai superficiale si mari forme din corpul uman, toate sunt formate din piramide asezate una peste cealalta care duc la planul transversal. Da stiu, suna ciudat, mai ales cand incerc sa fac un rezumat de un paragraf al unui material foarte ,,stufos” invatat.
Pe langa asta, in planul transversal avem doar doua miscari/strategii:
-rotatie externa/expansiune;
-rotatie interna/compresie;
Atunci cand vorbim despre rotatie externa (expansiune) trebuie sa stim ca vine la pachet cu alte miscari articulare cum ar fi: flexie, abductie, inspir, flexie plantara, supinatie. Toate fac parte din aceeasi familie, una nu poate exista fara cealalta.
Ce inseamna asta? In momentul in care corpul face rotatie externa (expansiune) trebuie sa faca si flexie, abductie si inspir, iar acest lucru ne duce din nou cu gandul la planul transversal.
Atunci cand corpul face rotatie interna (compresie) vine la pachet cu alte miscari articulare: extensie, adductie, expir, flexie dorsala, pronatie. Toate fac parte din aceeasi familie si functionea impreuna. Ce inseamna asta? Cand corpul produce forta, trebuie sa faca rotatie interna, extensie, expir si adductie.
Stiu ca nu este prima oara cand auzi de la mine termenii expansiune si compresie. Aceste doua strategii sunt singurele metode prin care corpul uman se poate deplaseaza in spatiu. Gandeste-te la manechinul acela gonflabil din fata benzinariilor care se misca haotic in toate directiile.
Acela este exemplul perfect care ne demonstreaza cum functioneaza cele doua strategii . Daca il umplem cu aer, acesta o sa stea drept (expansiune). Doar in momentul in care el pierde volumul aerului, apare miscare in interiorul sau, ceea ce inseamna ca trebuie sa existe un gradient pentru a produce miscare.
Cand apare miscare trebuie sa avem ambele strategii prezente, atat compresie, cat si expansiune. Daca manechinul se lasa spre dreapta, avem compresie in partea dreapta (mai putin aer), in timp ce in partea opusa avem expansiune (mai mult aer). Asta se intampla si cu noi cand ne miscam. De exemplu:
-pentru a ne apleca in fata avem expansiune posterioara si compresie anterioara;
-pentru a face flexie laterala stanga trebuie sa facem compresie in partea stanga si expansiune in partea dreapta;
-atunci cand mergem, piciorul de pe sol trebuie sa faca compresie impreuna cu toate miscariile articulare mentionate mai sus, in timp ce piciorul care este in aer face expansiune.
Totul in corpul nostru este influentat de cele doua stari si capacitatea de a modifica volumul intern, pentru a crea un gradient care duce la aparitia miscarii.
Ultima parte si cea mai importanta este ,,Limb arc", cupola sau semicercul... nici macar nu i-am gasit o denumire. Modelul defineste miscarea corpului si cum ea trece prin strategii diferite pentru a parcurge toata amplitudinea miscarii.
Astfel, trebuie sa reamintim de importanta respiratului si a plamanilor atunci cand vine vorba de a crea compresie si expansiune in miscarea. De aici deriva si conceptul in care pozitia oaselor dicteaza functionalitatea muschilor. (Joints act, muscles react).
Ce spune acest arc?
Avem un semicerc, 180 grade in care avem 3 faze ale miscarii;
-0-60 grade vorbim de expansiune, rotatie externa, inspir;
-60-120 grade, compresie, rotatie interna, expir;
-120-180 avem din nou expansiune, rotatie externa si inspir.
Cum se aplica aceasta la orice miscare pe care o facem?
O sa vorbesc despre exemple mari care va vor ajuta sa intelegeti mai bine acest model (genuflexiuni, flexia umarului si dinamica piciorului in timpul mersului).
Squat
In primele grade ale miscari (0-60), corpul este intr-o stare de expansiune (rotatie externa la nivelul femurului, diafragma pelviana coborata, piciorul in supinatie).
Dupa ce ajungem la 60 grade, corpul incepe sa incetineasca masa sa si a greutatii prin crearea unei strategii de compresie, avand punctul maxim la 90 grade (din aceasta cauza multi intampina dificultati la 90 grade). Aici corpul face rotatie interna, creste dorsiflexia, pronatia piciorului, iar diafragma pelviana incepe sa se contracte pentru a opri masa care se indreapta spre sol.
In ultima parte (120-180 grade) corpul ajunge din nou in expansiune, unde face rotatie externa, flexie (apare butt wink), flexie plantara (genunchii merg spre inapoi din nou). Cand ne ridicam procesul se repeta.
Daca luam traiectoria genunchilor in timpul miscarii trebuie sa fie exact ca si arcul din poza de mai sus.
Flexia umarului
In primele 0-60 grade discutam doar de miscarea humerusului, care face rotatie externa impreuna cu expansiunea posterioara, cu scopul de a mentine omoplatul in pozitia lui de repaos.
Dupa 60 grade pana la 120 grade omoplatul face rotatia externa, in timp ce humerusul face rotatie interna impreuna cu compresia posterioara datorita musculaturii responsabile de rotatia in sus a omoplatului.
Dupa 120-180 grade omoplatul ,,intra" din nou in rotatie interna, astfel ca humersusul face rotatie externa si expansiune in partea superioara a cutiei toracice, atat posterior, cat si anterior.
Dinaminca piciorului in timpul mersului
La fel se intampla si cu piciorul in timpul mersului. La contactul cu solul acesta se afla in flexie plantara si supinatie (expansiune). Dupa ce avem piciorul pe solul, el se indreapta spre pronatie (tibia merge spre inainte) pana in punctul maxim, unde coprul poate crea cea mai mare cantitate de forta.
Punctul maxim de pronatie = momentul in care calcaiul incepe se desprinde de pe sol (compresie)
Dupa acest punct urmeaza momentul unde impingem solul departe, ultimul contact cu acesta fiind degetul mare. Aici vorbim din nou de supinatie, expansiune.
Sper ca te-am zapacit cu acest blog si ca ti-am trezit interesul pentru a aprofunda si tu acest tipar. Nu am pretentia sa il intelegi din prima, probabil o sa zici ca e cel mai ciudat lucru citit in ultima vreme, dar imi asum pentru ca e ceva in care cred ca poate aveam un impact pozitiv asupra miscarii corpului uman.