• craciunelenaioana2

Medicamentul depresiei: Sportul


Loredana Crișan, unul dintre membrii activi ai comunității The Box, s-a confruntat ani la rând cu depresia și anorexia. Fiind extrem de ambițioasă, a decoperit singură calea care o putea vindeca, iar aceea a fost sportul. Optimismul și spiritualitatea sunt rezultatele perseverenței în lupta din care Loredana a ieșit învingătoare.


Iubire pentru iubire


Fiind o mare iubitoare de animale, multe evenimente din viața sa au fost puse sub semnul lor. S-a ocupat de toaletajul câinilor o bună perioadă de timp și a ales acest job pentru că înainte fusese coafeză. Astfel, și-a unit cele două pasiuni sub o singură formă: „Îmi place să mă ocup de căței. Am avut o perioadă când făceam toaletaj canin. Trecusem de la oameni la căței. Nu e ușor. Cățeii nu stau în scaun. Dar dacă știi cum să porți cu ei, te ascultă.”




Pentru Loredana este importantă stabilirea unei legături cu patrupedul. A vrut să învețe cum poate comunica mai ușor cu el, astfel că a urmat cursuri de dresaj canin: „ Am și luat cursuri pentru că mi-am dorit să învăț cum să îmi dresez cățelul, pentru disciplină. Animalele fac parte din viața mea și nu m-aș putea vedea lângă cineva care nu împărtășește același lucru.”


Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a fost o femelă de rottweiler, despre care spune că a fost sufletul ei și mereu va avea un loc special în inima sa. I-a fost extrem de dificil să treacă peste moartea patrupedului, iar în acele momente a simțit că trebuie să îngrijească un alt cățel aflat în suferință: „După ce mi-a murit cățelușa pe care am iubit-o enorm, am decis să am grijă de un cățel de la ecarisaj. Am întrebat pe un grup al asociației dacă nu se oferă cineva să mă însoțească, pentru că e îngrozitor să mergi acolo. Am găsit pe cineva dispus, un tip pe nume Gelu. Ne-am ocupat împreună de câine să îl operăm, însă, într-un final, a trebuit să îl eutanasiem. În ziua eutanasiei eram extrem de supărată și fără niciun filtru, l-am întrebat direct pe Gelu dacă noi vom mai rămâne prieteni după ce va muri câinele. Gelu de care vă povestesc e soțul meu. După ce ne-am căsătorit, mi-am dat seama că acel cățel a avut un scop și nimic nu e întâmplător.”


„Eram o umbră”


După căsătorie, Loredana și Gelu au ajuns la o altă etapă importantă a vieții lor: apariția unui nou membru al familiei. Copilul a adus fericire nemărginită ambilor părinți, însă sacrificiile au fost mari. Nașterea implică dereglări hormonale, de scurtă sau de lungă durată, iar această schimbare a fost resimțită în plin de către Loredana: „Nu toate persoanele pățesc, însă mie mi s-a întâmplat și a ținut cam mult. Nu mă simțeam bine cu mine. Singura metodă de a controla modul în care arătam ținea de slăbit. Și am tot slăbit... și am tot slăbit. Voiam din ce în ce mai mult. Mă cântăream de foart multe ori, în fiecare zi. Eram o umbră. Ajunsesem să am 45 de kilograme. Chiar și așa, mă vedeam grasă când mă uitam în oglindă.”



Conștientizarea problemei nu a fost deloc ușoară și nici vindecarea. Întregul parcurs putea fi simplificat dacă Loredana ar fi mers la un specialist, însă a vrut să treacă singură peste probleme. Soluția pe care ea a identificat-o a fost sportul. A vrut să devină mai puternică pentru a-și putea ține în brațe copilul, fără a depune un efort susținut.


S-a dus la sală, însă indicațiile primate de la instructor nu i se păreau constructive. S-a înscris la un curs pentru a deveni instructor de fitness: „M-am înscris la un curs de instructor, ca să învăț ce am de făcut. Doar că devenise plictisitor când m-am întors în sală. Văzusem tot felul de antrenamente funcționale, iar după ce am făcut un alt curs specializat pe ele, m-am apucat de crossfit. Acum a devenit o dependență să practic sport. Chiar glumeam că am schimbat o dependență cu alta. Diferența e că cea de acum e benefică.”


Comunitatea de la The Box


În completarea antrenamentelor executate corect și a diversității lor vin comunitatea și atmosfera din sală: „E foarte important unde te antrenezi, mai ales pentru persoanele care au probleme legate de aspetul fizic sau de acomodare. Atmosfera ar trebui să fie primitoare. Sălile de fitness, cele clasice mai ales, nu se încadrează în tipar. Acolo, băieții nu știu cum să își umfle mai tare mușchii și te mai și măsoară din cap până în picioare. Nu e deloc confortabil la început. Acum pot să merg fără nicio problemă, însă atunci, nicidecum.”


Loredana este de părere că The Box nu seamănă cu sălile de acest tip, fapt pentru care vine în mod constant pentru a se antrena: „La o sală ca The Box e fix opusul. Senzația asta am avut-o încă de la început. Nu contează câți ani ai, nu contează câte kilograme ai, nu contează câte flotări poți să faci. Fiecare face pentru el. De asta nici nu particip la competiții, pentru că singurul meu concurs e cu mine. Nici la școală nu ridicam mâna. Eu am concursurile mele cu mine.”




Yoga


Simțind nevoia de a deveni o persoană mai optimistă, Loredana s-a apucat de yoga. Pentru ea, reprezintă intersecția dintre sport și spiritualitate: „ Nu ține doar de exercițiile pe care le faci. Este mult mai mult. E despre nutriție și cum îți gestionezi viața, cum o vezi. Nu este nimic întâmplător. Fiecare este responsabil de ceea ce are loc și de modul în care vede „paharul”: plin sau gol. La început, îl vedeam gol, mai ales atunci când a început povestea cu sportul. Treptat am început să văd partea plină. Mie mi-a luat ani buni, pentru că nu am vrut să primesc ajutor. Știi că până să recunoști că ceva nu e în regulă cu tine, e partea de negare, când spui că nu ai nimic, că ești bine. Povestea mea e despre depresia pe care nu am știut inițial să o gestionez. Mi-a luat ani buni să reușesc să vorbesc despre asta.”


Ideea că trebuie să se apuce de yoga i-a venit destul de recent, însă cuvântul decisiv l-a avut după ce a vizionat un film pur întâmplător: „Mi-am pus Netflix, ca să aibă copilul desene animate, dar pe care să i le pot controla, ca să nu vadă toate prostiile. Mă mai uit și eu seara împreună cu soțul, iar într-una dintre ele, după ce am epuizat mare parte din filmele care îmi atrăgeau atenția, am ajuns la unul care se numea „I Am Maris”. Nu era nimic interesant în titlu. Era vorba despre o tânără cu anorexie și depresie care trece peste probleme prin yoga. Dacă era să văd filmul prima dată, puteai spune că m-am inspirat, însă eu m-am gândit să fac yoga înainte de a vedea filmul. Și a venit ca o confirmare că trebuie să mă apuc.”


La sfârșitul acestei luni, Loredana va începe un curs de antrenori pentru yoga. Crede că o va ajuta mult să înțeleagă modul în care își poate îmbunătăți stilul de viață și percepțiile asupra factorilor înconjurători.


Rezoluții pentru 2020


Obiectivele pentru 2020 țin de dobândirea cunoștințelor necesare pentru a preda yoga și îmbunătățirea exercițiilor de crossfit: „Mi-aș dori să pot ține o clasă. Mi-aș dori să-mi îmbunătățesc și cunoștințele legate de exercițiile funcționale. Chiar mai am multe de învățat și nu poți preda sau practica fără să știi tot.”


De asemenea, și-a propus și să vină mai des la sală. „Chiar aveam nevoie de un asemenea loc. Vin cât de des pot. Mi-am schimbat prioritățile de curând și vreau să vin de patru sau cinci ori pe săptămână. Timp există dacă vrei să faci. Trebuie să ții cont că pentru tine vii la sală, iar după ce termeni te simți bine. Ușor nu e, mai ales la început, însă odată ce devine un obicei, e greu să nu mai faci.”


0 views

© 2018-2020 by The Box Barbell Club