Cu siguranta nu este prima data cand spun ca respiratul este cel mai important lucru pentru corpul uman. Nevoia corpului de oxigen este influentata de nivelul de dioxid de carbon din interiorul acestuia, cu alte cuvinte, dioxidul de carbon e butonul care declanseaza nevoia de a respira. Insa, nu o sa vorbim de acest aspect al respiratului, ci in blogul de astazi, care nu este unul foarte lung, o sa vedem ce schimbari au loc la nivel structural (osos) in timpul unui ciclu de respirat.
Daca trebuie sa aleg niste tipare de miscare pe care sa le pun in aplicare atunci cand vine o persoana noua in sala, cu siguranta nu o sa fie cel de squat sau hinge, ci tiparul corect de a respira si modul in care corpul se organizeaza in timpul mersului. Cu alte cuvinte, respiratul este partea fundamentala atunci cand vorbim de sanatate, dar mai ales la modul in care reactioneaza tot organismul din punct de vedere osos, muscular si neuronal atunci cand respiram corect.
Ca o scurta descriere, atunci cand vorbim de respirat trebuie sa facem referire la plamani, acestia sunt formati din alveole pulmonare cu proprietati elastice datorita colagenului si a elastinei pe care le gasim la nivelul lor, aici are loc schimbul de gaze intre mediul extern si cel intern. Un lucru important care o sa ne trimita catre un alt aspect fundamental pe care insa multi nu il iau in considerare, este cel postural dar si faptul ca suntem asimetrici construiti ca fiinte umane. Acest lucru este influentat si de faptul ca plamanul drept este mai mare decat stangul, ceea ce determina si dimensiunea diafragmei care este mult mai mare in partea dreapta.
Pe langa plamani, respiratul este posibil datorita diafragmei care este un muschi mare avand puncte de prindere in fata de stern, in spate de vertebra toracala T7, iar in partea inferioara la nivelul vertebrei L3 influentand astfel in mod direct (in timpul inspiratului) deplasarea volumului intern dar si dinamica cutiei toracice si a bazinului. Pe langa aceasta, corpul mai are cateva diafragme:
-craniana (responsabila de mentinerea presiunii craniene dar si de a controla fluxul de lichid cerebral)
-cervicala (in regiunea cervicala, controleaza presiunea dintre zona cervicala si craniu)
-pelviana (avand rolul de a se orienta excentric cand respiram si de a sustine organele interne dupa care, in timpul expiratului impinge totul inapoi)
Toate diafragmele lucreaza impreuna pentru a gestiona cat mai bine modificarea volumului si a presiunii interne.
Daca facem referire la nivel osos, trebuie sa amintim 3 structuri esentiale atunci cand discutam de corpul uman: craniul, cutia toracica si bazinul care sunt legate una de cealalta de coloana vetebrala.
In momentul inspiratului toate aceste structuri se modifica pentru a permite plamanilor sa se umple de aer, organelor sa coboare si presiunii sa modifice forma corpului.
Daca e sa le luam pe rand, este important sa vorbim prima data de craniu care in momentul inspiratului trebuie sa faca expasiune (se deschide), nu va imaginati ca este literalmente, dar sa stim ca si oasele sunt o structura dinamica si isi pot modifica intr-o oarecare masura forma pentru a permite corpului sa functioneze intr-un mod cat mai corect. Pe langa acest aspect, in timpul inspiratului, zona cervicala isi creste lordoza, in timp ce mandibula vine spre inapoi, toate revenind la normal in momentul expiratului.
La nivelul cutiei toracice, aceasta fiind o structura extrem de complexa, daca nu cea mai complexa, avem 80 de articulatii si este in acelasi timp destul de maleabila cat sa isi schimbe forma dar este si suficient de elastica astfel incat sa isi revina la forma initiala. Atunci cand respiram aceasta face expansiune multidirectioanala pentru a permite plamanilor sa se umple de aer.
Ce inseamna expansiune multidirectionala?
Partea din fata (stern) trebuie sa mearga inainte si in sus (pump handle) in timp ce, partea laterala se ridica la fel ca manerul unei galeti (bucket handle), iar in spate zona toracala isi mareste cifoza.
Daca mergem mai jos la nivelul bazinului, acesta trebuie sa se "deschida" pentru a "primi" organele, ele fiind impinse de diafragma in urma contractiei din momentul inspiratului. Acest lucru este posibil datorita unor modificari la nivel structural: in primul rand, sacrul face contranutatie (se deplaseaza spre inapoi), urmeaza coloana lombara care face acelasi lucru si isi scade lordoza lombara (flexie), in timp ce oasele bazinului (innominate) trebuie sa indeplineasca un set de miscari pentru a face loc organelor, si anume: flexie (merg spre inainte), abductie (oasele bazinului se departeaza de femur) si rotatie externa (retroversie).
Toate aceste miscari se intampla la nivelul corpului la fiecare inspirat/expirat, si dupa cum deja stiti, nu respiram de putine ori, un om respira in medie de 20 000-23 000 de ori pe zi, avand o medie de 8-12 respiratii pe minut.
Partea cea mai interesanta este modul in care corpul gestioneaza toata aceasta situatie, de exemplu: in cazul in care o persoana respira superficial, la nivelul pieptului, de-a lungul timpului, cutia toracica isi modifica forma sau devine rigida intr-o anumita zona, ceea ce face ca presiunea interna sa fie distribuita in asa fel incat sa urmeze calea care opune cea mai mica rezistenta. In cazul nostru, daca respiri superficial la nivelul pieptului, sternul se ridica fiind urmat si de partea anterioara a coastelor, in timp ce partea din spate face compresie. Acest lucru creeaza o compensare la nivel osos si modifica cu totul dinamica corpului in spatiu dar si modul in care plamanii se umplu de aer, toate avand un impact negativ asupra respiratului dar in special a posturii.
Ca o concluzie: incearca sa te concentrezi mai mult pe respirat pentru ca iti poate modifica dinamica intregului corp si cu siguranta poate face mult mai mult bine decat o poate face vreodata un foam roller.