Updated: Aug 12, 2019
Un an si un singur obiectiv.
Mai stiti cum a fost cand ati invatat pentru Bac? In jurul acestui eveniment s-a invartit tot anul respectiv, sau ma rog, din iarna incolo. Bineinteles se mai intamplau chestii in jur, un eveniment, o vacanta, o seara in oras, dar in fundal tot timpul esti cu gandul la proba Romana?
Norvegienii cred ca au un tel clar si binedefinit din a-si transforma tara in cea mai civilizata din lume si le cam iese. A fost singura tara din care m-am intors acasa si nu mi-a mai placut…. In Norvegia, Thor organizatorul cursei, ne-a zis ca traseul trebuie sa ramana mai curat decat era inaintea cursei.
Dar pana la urma ce am cautat noi acolo?
Telul nostru pentru anul acesta a fost sa facem Rockman Norway SwimRun 2019.
Un swimrun este un concurs care imbina segmentele de alergat cu cele de inot intr-un mod continuu, fara zone de tranzitie, practic obligand concurentii sa duca cu ei intregul echipament pe toata lungimea probei. In traducere, inoti incaltat, alergi in neopren si nu ai voie sa lasi nimic in urma ta.

Rockman Norway conform barfelor din public este probabil cel mai greu eveniment de profil, datorita terenului foarte tehnic si a diferentei de nivel de 2500 m.
Proba se face in echipe de cate 2, iar atat pe parcusul alergarii cat si a inotului coechipierii nu a voie sa se distanteze unul de altul. De aceea, majoritatea se leaga intre ei cu o coarda pe parcusul inotului
Sunt 2 trasee la Rockman Norway unul lung, unde am participat noi si unul mai scurt unde au participat colegii Dorin si Ana.
Totul a inceput pentru noi in Octombrie, anul trecut, cand probabil dupa ce am iesit victoriosi din mare dupa un inot de 50-100m ne-am gandit cum ar fi sa ne inscriem la Rockman. Adevarul e ca dupa ce vezi video-ul de prezentare, e destul de greu sa rezisti tentatiei.
Am mers pe principiul, hai sa ne inscriem si vedem apoi cum facem si am mers mai departe. (nu are ce sa mearga prost.)
Zis si facut, asa ca din Ianuarie am inceput antrenamentele specifice de pregatire in sala si alergarile afara, iar mai apoi din martie inotul. Probabil aceste 7 luni de pregatire au fost cele mai constante din viata mea de atlet ‘wanna be’, 5-6 antrenamente pe saptamana care sa imbinau alergarea, inotul si cu elementele de forta si conditionare. In tot acest timp, antrenamentele fiind devreme tare, Viorel probabil ca a primit cel putin 1-2 mesaje pe saptamana cu “ajung in 5’” 😊.
Cumva, cumva au trecut lunile de pregatire si am ajuns in Norvegia.
Experienta a inceput cu un practice swim Joi dupamasa pe care eu l-am ratat, fiind inca pe drum, dar conform colegilor din echipa nu a fost foarte datator de sperante.

Totusi, am ras bine si am pornit cu optimism vineri dupamasa spre sedinta tehnica.. si probabil ca a fost ultima data cand am ras pana dupa cursa.
Aici am aflat ca aceasta cursa este organizata de o familie si in jur de 30 de voluntari. Am aflat mai multe despre Rockman si povestea lui ( http://www.rockmanswimrun.com/the-story-of-rockman-swimrun ).
Am fost energizati de video-ul de prezentare si am aflat ca melodiile care ne vor incuraja sunt: Fatboy Slim - Right here right now si Queen - We will rock you. Dupa ce ne-am energizat bine, a venit si ciocanul lui Thor, cu detaliile tehnice despre cursa..
Uitandu-ne in jur am obsevat ca nu prea avem pe cine sa intrecem a 2a zi, toti concurentii erau super fit si dupa tricourile de pe ei facusera curse importante inainte: Iron Man, Otillo swimrun sau alte ultra maratoane. Si poate mai presus de toate, am aflat de meduzele care ne asteapta la start 😊)

Asadar un pic timorati am mers la somn.
Sambata dimineata, ziua cea mare. Trezirea la 4:50, taxi la ferryboat si startul catre locatia cursei la 6:15.
In port inainte de plecare ne intalnim si cu fioroasele meduze care ne asteptau. Intre timp apare si Thor cu familia, zambitor si pus pe cai mari. Urmeaza 1h 30 de drum, in care continui sa urmaresc concurentii din jurul meu. Este o liniste mare in sala de mese a feribotului ceea ce nu poate decat sa insemne ca nu suntem singurii care avem emotii. Probabil toata lumea se gandeste la “Cat de rece este apa?” “Daca vor termina cursa?” sau “Cat de tare poate sa doara o intepatura de meduza?”
Intrebari destul de normale pentru cineva care nu a mai facut cursa, mai ales ca in ultimii ani doar 2/3 dintre participanti au si reusit sa o termine.
Se verifica echipamentele, in momentul in care facem stanga pe Lyseford. Incep sa apara muntii si in acelasi timp incepem sa realizam si noi ca probabil nu vom alerga atat de mult pe cat ne asteptam avand in vedere inaltimea lor.
Incet incet lumea incepe sa isi traga neoprenele pe ei, iesim pana afara, facem o poza cu Fjordul... in timp ce ferryboat-ul ajunge la start si lumea incepe sa apara pe puntea de unde va incepe totul. Toata lumea pare sa aiba un nod in gat, e liniste, desi se pare ca meduzele ne-au crutat si au ramas toate in portul din Stavanger.
Dintr-o data incepe muzica! We will rock you! Tare, se aude in tot fiordul.. In mintea mea “Shshhh – treziti meduzele” 😊, dar toata lumea bate ritmul, iar Thor anunta ca incepem intr-un minut. Intre timp incepe si Fat Boy Slim – Aici si acum e timpul nostru.
Ne uitam unul la altul si 3, 2, 1 sari….
Brrrrr. E rece si sarat! In cateva secunde ne dezmeticim si ii dam drumul. Ne intalnim cu Rockman care ne asteapta la prima cotitura, ne salutam din priviri si mergem mai departe. Simt cum imi ingheata fata si ca merg un pic haotic, dar stiu ca e doar o faza… in 5 min va fi mai cald. Apa care mi-a intrat in ochelari la saritura, nu ma ajuta deloc, dar totusi inaintam. Hai ca nu e asa rau, si meduzele fug din calea noastra. Iesim din apa.
