• craciunelenaioana2

„The Box mă determină să continui”

Cu toate că are un program zilnic încărcat, întrucât e medic rezident, Lorena Lisencu își face timp să vină la The Box de trei ori pe săptămână. Are 26 de ani, este o persoană veselă, care își stabilește target-uri „bine delimitate”, după cum spune chiar ea. Se antrenează cu Vali, căruia îi este recunoscătoare pentru profesionalismul și atmosfera plăcută din sală.


Patinaj, dans, aerobic în sală


Lorena a cochetat de la o vârstă fragedă cu sportul. Familia a încurajat-o să practice activitățile sportive care îi surâdeau cel mai mult. A făcut dans, tenis, însă patinajul a fost sportul în care s-a regăsit. „Eu de mică am avut diferite tentative. Provin dintr-o familie activă. Tata dintotdeauna a făcut sport. A încercat să îmi insufle și mie această plăcere. Așa s-a făcut că de pe la 5-6 ani am început să particip la tot felul de activități ca dansul, tenisul. Am făcut, o perioadă lungă de timp, patinaj. Cred că vreo zece ani. Vara mergeam cu rolele, însă baza era iarna, când patinam pe gheață. Ulterior, când am crescut și am ajuns la liceu, în clasa a IX-a, am început să cochetez cu ideea de sală. Dar, sincer, mergeam o lună, apoi luam pauză. Mă duceam încă două luni și iar făceam pauză. Nu eram motivată.”


Țelurile pe care Lorena vrea să le ducă la bun-sfârșit sunt realiste. Și le crează singură, ținând cont de pontențialul pe care îl are. Își delimitează o graniță între ceea ce este realizabil și ceea ce își dorește. Această trăsătură a definit-o încă din copilărie: „Sunt o persoană care trebuie să aibă target-uri foarte bine stabilite. Spre exemplu, dacă îmi propun să citesc zece pagini, atunci nu mă voi opri fără să le citesc. Nici nu le voi depăși, cu siguranță. Mama zice că de când sunt mică am acest obicei. Dacă îmi zicea să citesc cinci pagini, iar a cincea se termina cu „Și prințul spuse”, eu acolo mă opream. Așa am continuat toată viața.”





Trăsătura s-a regăsit și asupra vieții sale sportive. A avut nevoie de un mentor care să îi supravegheze evoluția și care să o motiveze atunci când simțea că nu mai are pentru ce să continue. „Când mergeam la clase, cum nimeni nu îmi cerea socoteală pentru cât de des mă duc, renunțam.” Acum, însă, Vali este cel care se ocupă îndeaproape de antrenamentele Lorenei, cele care o mulțumesc și îi aduc satisfacțiile necesare pentru a face sport aproape zilnic.


Experiențele Lorenei la The Box


În prezent, Lorena consideră că sportul a ajuns să reprezinte un stil de viață pentru ea, însă după multe încercări eșuate de a merge la sală, anterioare experienței cu Vali. De trei ani, dacă nu chiar patru, sportul a ajuns să facă parte din rutina sa zilnică, la fel ca mersul la serviciu. „Se întâmplă, uneori, să nu pot ajunge la sală din cauză că sunt prinsă în alte activități, dar sunt evenimente ce au loc destul de rar.”


Lorena se antrenează cu Vali dinainte ca el să vină la The Box. Sub supravegherea lui, ea a încercat multe tipuri de antrenamente și a ajuns la concluzia că le prefer pe cele de forță, în principal abdomenele. „Nu îmi plac cele de tip circuit. Nu sunt adepta antrenamentelor care îmi cresc foarte tare frecvența cardiacă.”


Pentru a-și ține clienții motivați, Vali vine cu idei ingenioase. Una dintre cele mai apreciate de către membrii The Box se numește Heroes, competiție ce presupune un antrenament intens și o dietă cât mai echilibrată, pe o perioadă variabilă de timp, 45-60 zile. Participantul care are cea mai mare evoluție primește douăsprezece ședințe gratuite de antrenament personal.


Heroes a ajuns la patru ediții până în prezent. La una dintre ele a participat și Lorena: „La sfârșit, surpriza a fost destul de mare când am comparat rezultate inițiale cu cele finale, pentru că eu mă îngrășasem. Dacă înainte schițam câteva pătrățele, ulterior au fost acoperite cu un strat de grăsime. Atunci am văzut că nu reacționez bine la stres.”


Deși participarea la Heroes o încadrează la experiențele amuzante, Lorena a avut parte și de unele mai puțin plăcute. Cea pe care și-o amintește foarte clar este legată de o accidentare la gambă: „De la o săritură pe cutie, am acum o cicatrice pe gambă. Când mă uit la ea, mereu îmi amintesc de accidentare. Trebuie să folosesc mai mult fond de ten pentru a o acoperi atunci când port fuste. Am pățit-o în urmă cu aproximativ doi ani. A fost o accidnetare serioasă doar din punct de vedere estetic.”


Comunitatea mai presus de competiție


Dacă ar fi să aleagă între comunitate și competiție, Lorena ar fi adepta comunității. Crede că și competiția este sănătoasă, mai ales când este cu tine însuți: „În sport, de exemplu, nu te poți compara pe tine cu alții, nu îți poți pune un țel ca să arăți/simți ca cineva. Fiecare are un fel de a fi și un organism diferit. Mi se pare foarte important să fii într-o competiție cu tine, ca să te autodepășești mereu.”





Comunitatea, în mod cert, nu poate lipsi din sală. Unește, apropie, motivează clienții, iar aceste fapte le-a sesizat și Lorena: „Comunitatea mi se pare foarte importantă și aici cred că e plusul major la The Box. Fie că e vorba despre antrenori, fie că e despre clienți, toți suntem prietenoși, amabili și orientați doar spre sport. Nu contează nimic altceva în sală. E clar că toată lumea care vine o face pentru că își dorește să fie sănătos. Antrenorii sunt foarte deschiși să te ajute, iar asta te face să mergi cu plăcere la sală.”


Lorena este recunoscătoare echipei The Box, membrilor comunității și, în special, lui Vali. Le mulțumește tuturor „pentru că fac și întrețin atmosfera plăcută de la The Box. Deși, de multe ori îți vine să renunți, atunci mergi la sală, pentru că lumea e drăguță și te simți bine, te motivezi și mai tare.”

324 views

© 2018-2020 by The Box Barbell Club