• craciunelenaioana2

Controlarea psihicului în timpul izolării

Cu siguranță, mulți dintre noi vrem să descoperim modalitățile prin care putem îmbrățișa izolarea la domiciliu și, de asemenea, cum putem evita apariția impedimentelor, care vin odată cu aceasta. Ne-am gândit că ar fi utilă îndrumarea unui specialist, motiv pentru care psihoterapeutul Gabriela Groza ne-a răspuns la câteva întrebări legate de tema abordată.


Cine este, mai precis, Gabriela Groza?


Gabriela Groza este doctor în psihologie. Și-a dorit să profeseze în acest domeniu pentru „a îmbunătăți starea și viața oamenilor”, după cum afirmă. Pe lângă aceasta, Gabriela este cadrul didactic la Facultatea de Psihologie de la Universitatea Babeș-Bolyai, psihoterapeut în cadrul Colegiul Psihologilor din România și avocat în Baroul din Cluj.





În timpul liber, Gabriela face, printre altele, și sport. Încă de la o vârstă fragedă, părinții au îndrumat-o în această direcție:„ M-am obișnuit să fac sport de la 3-4 ani. Mă duceau părinții să fac sport de câteva ori pe săptămână, la momentul respectiv. Cred că organismul s-a și obișnuit. Îi simt lipsa când nu fac.”

De asemenea, sportul face parte din „sistemul său de valori”, întrucât contribuie la dezvoltarea unei vieți sănătoase: „Încerc să trăiesc cât mai mult în acord cu valorile pe care le am și cu ceea ce îmi doresc eu de la viață.” Sportul îi aduce și o stare fizică bună, la care se adaugă starea psihică bună, „pentru că arăt mai bine dacă fac sport.”


Ce relație există între sport și starea psihică


Adevărul este că, cele două sunt în strânsă legătură. Observăm de nenumărate ori că, atunci când facem sport, ne simțim bine. Gabriela explică faptul că: „Te simți bine fizic, pentru că se declanșează procesul fiziologic. Te simți bine psihologic pentru că ai făcut ceea ce ți-ai propus.”


Pe de altă parte, sportul este utilizat în diferite afecțiuni psihologice. În depresie, spre exemplu, este indicat să faci sport în acord cu un program și o planificare: „Activitatea comportamentală este cea mai bună metodă și cel mai bun tratament, fiind luate în considerate toate posibilitățile de către psihologii din întreaga lume. În depresie, este vorba despre activarea comportamentală, mai specific, să faci lucruri. Foarte mulți psihoterapeuți recurg la sport, pentru că îți dă o rutină necesară. Se recomandă și în schizofrenie, unde este util un program regulat de sport.”


Trebuie să știm faptul că sportul este o componentă a tratamentului psihoterapeut, nu un tratament de sine stătător. El îți conferă o stare de bine, de control, de încredere, ce reușește să te scoată dintr-o stare corporală de lene: „Te activează, din punct de vedere fizic. Iar activarea fizică și rutina sunt necesare în tratament. Sportul este un instrument pe care îl folosești în cuprinsul unui proces terapeutic.”




Programul zilnic


Gabriela este de părere că, în această perioadă, ar fi indicat să ne menținem programul pe care l-am avut anterior izolării la domiciliu. Nu este un răspuns fix, care se potrivește tuturor, ci depinde mult de la caz la caz. Recomandat este să păstrăm, pe cât posibil, timpul de muncă pe care îl aveam și înainte: „Dacă lucrai de la 8 la 18, cu două pauze, cel mai bine este să îți păstrezi disciplina și acum – să lucrezi în aceeași manieră, să mănânci în aceeași manieră și, dacă se poate, chiar și să te îmbraci în aceeași manieră. Confortul e cu atât mai puternic, cu cât îți menții ritualurile care îți creează starea de siguranță. În tot acest haos impredictibil, psihicul nostru are nevoie de dovezi că unele lucruri nu s-au schimbat.”


Pe lângă respectarea unui program bine delimitat, este esențial să avem zilnic, cel puțin un moment de relaxare: pentru unii poate fi yoga, pentru alții ascultarea muzicii. Iar lista poate continua, în funcție de preferințele fiecăruia.

Nu îl ultimul rând, din lista activităților zilnice nu pot lipsi cele care ne aduc o satisfacție proprie. Din nou, posibilitățile variază, în acord cu pasiunile pe care le avem: o baie fierbinte, prepararea unor mâncăruri, ș.a.


Dacă analizăm ce ne îmbunătățește starea, întotdeauna orientarea conștientă va contribui la întocmirea acțiunilor benefice:

  1. „Scrierea, în fiecare seară, a cel puțin trei lucruri bune care ni s-au întâmplat în ziua respectivă, ajută la sesizarea lucrurilor mărunte și bune din viața noastră. Poate fi vorba despre timpul petrecut cu animalul de companie, fotografierea copacilor înfloriți, ș.a”;

  2. ”Manifestarea recunoștinței față de persoanele din jurul nostru, față de divinitate sau o forță în care credem, printr-un telefon, bilet, rugăciune, îți dă o stare de bine. Astfel, putem forma și controla, în mod conștient, emoții pozitive”;


Evitarea conflictelor


Atunci când petrecem mai mult timp împreună cu persoanele pe care le implicăm în relațiile noastre, indiferent de tipul acestora, potențăm fie conflictul, fie bucuria: „Acolo unde există o relație conflictuală, implicit va fi și mai mult conflict. Dacă relația este foarte bună, persoanele se vor apropia și mai mult în această perioadă. E un prilej care, de fapt, potențează ceea ce era oricum în relație, multiplicând conflictele sau părțile bune din relații.”


Crearea așteptărilor comune poate scădea considerabil rata apariției certurilor. Schimbarea noastră implică un grad de impredictibilitate pentru cei ce ne înconjoară. Aici intervin așteptările pe care le stabilim împreună cu persoanele în cauză: „Discutăm între noi și stabilim, pentru a nu fi luați prin surprindere de hotărârile altora. Zona aceasta, de creare a așteptărilor, poate veni împreună cu o zonă de stabilire a unor reguli. Ne gândim astfel: pentru a ne fi mai bine împreună, este necesar să vedem ce poate lăsa fiecare de la el. Este și o metodă de a controla puțin relația. Îți face mediul un pic mai predictibil, un pic mai sigur. Nu te aștepți la absolut orice din partea celuilalt.”


Pe de altă parte, trebuie să știm cum putem gestiona un conflict. Dacă, în momentul de față, nu dispunem de aceste abilități, cu siguranță nu vom reuși să le dezvoltăm în câteva zile: „Trebuie să observi, în ce măsură, ceea ce se generează, este neputința ta de a gestiona o situație și, de asemenea, cât din ceea ce se generează este dat de situație și nu poate fi schimbat. Spre exemplu, dacă ție îți place să fii singur în casă, iar acum stai și cu ceilalți membri ai familiei, întrucât nu ai alte opțiuni, trebuie să accepți situația. Nu te poți certa cu realitatea. Marcus Aurelius spunea că trebuie «să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi, mai ales, înţelepciunea de a deosebi între cele două posibilități».”




Evaluarea riscului și încrederea în oameni


Încrederea între oameni, în România, a fost măsurată prin studii sociologice, înainte de acestă perioadă. Studiile de specialitate, precum cel realizat de către Prof. Alin Gavreliuc de la Universitatea de Vest din Timișoara, au demonstrat că, în ceea ce privește nivelul încrederii, ne situăm pe ultimele locuri din Europa, asemănându-ne, totodată, cu Panama. Din cauza faptului că rata scepticismului în societatea noastră este ridicată, punctul pe care ni-l luăm ca reper este unul negativ, iar odată cu apariția pandemiei, a fost evidențiată și mai tare lipsa responsabilității civice a oamenilor: „În opinia mea, încrederea este strâns legată de o schimbare în realitate: dacă avem suficiente dovezi, în timp, prin care vedem că oamenii sunt responsabili civic, că sunt solidari, reacționează diferit față de cum o făceau inițial în situații de acest tip, va crește și încrederea.”


În prezent, putem vorbi despre evaluarea riscurilor pe care fiecare le sesizează, atunci când se află în preajma altor persoane: „Nu aș pune-o pe seama încrederii. Tu percepi riscul ca fiind atât de mare, încât nu ești dispus să ți-l asumi, trecând pe lângă o persoană care ar putea reprezenta un pericol. Percepi consecința ca fiind extrem de negativă. Indiferent cât de mică ar fi probabilitatea să se întâmple ceva, consecința e atât de puternică încât preferi să o eviți. Nu e totuna cu încrederea pe care o au oamenii între ei. Atât timp cât încrederea e bazată pe o realitate, de ce ne-am aștepta să existe încredere, dacă nu se schimbă realitatea?”


Aportul zilnic de știri


Fiecare instituție media își expune știrile, care, de cele mai multe ori sunt negative, fiindcă „bad news is good news for media”. Este vital să cunoaștem realitatea. Prin urmare, trebuie acordată o atenție deosebită la cantitatea de știri la ca ne expunem, modul în care ne sunt prezentate și instituțiile media care le promovează.


Fiecare dintre noi trebuie să știe își selecteze conștient informația: „O igienă mentală este foarte utilă. Spre exemplu, poți urmări știrile doar în intervalul 18:30-19:00 și te uiți o dată sau de două ori pe site-urile relevante ție. Aceasta poate fi o modalitate de informare. Nimic mai mult. Îți impui câteva reguli: nu accesezi alte ziare, îți limitezi timpul la televizor. Este necesar un control, pe care ți-l stabilești printr-o selecție de informații. Mintea lucrează cu realitatea pe care și-o creează. Dacă tu o expui la multe știri grave, îți va evalua un risc foarte mare și îți va crește anxietatea. Dacă primești aceeași știre din o sută de surse, creierul tău va percepe ca fiind o sută de știri, respectiv o sută de dovezi ale realității, chiar dacă este o singură știre procesată de o sută de ori.”


Efecte izolării asupra noastră


Efectele sunt o urmare a modului în care oamenii reușesc să își controleze această perioadă și a duratei ei: „Sunt persoane care, cu greu reușesc să o gestioneze. Avem pacienți pe care îi avem sub supraveghere de mult timp și care, acum, au recăderi: probleme legate de dependențe, depresii, anxietate, decompensare în cazuri de tulburări psihotice, etc. Efectele pot să difere în funcție de perioada despre care vorbim, iar aici, încă nu știm cât va dura. La polul opus, sunt cei care și-au potențat foarte mult timpul și care profită de el: să stea cu familia, să scrie, ș.a. Există și persoane care, încă, nu simt o diferență atât de mare, mai cu seamă, cei care lucrează exact la fel ca înainte, după același program și au multe sarcini de rezolvat. Unii nu au, încă, timp să simtă starea de izolare.”


Optimism și toleranță


Pe lângă sfaturile de mai sus, Gabriela crede că, în astfel de momente, contează foarte mult să avem/să dezvoltăm capacitatea de a reevalua pozitiv contextul actual: „Așa rău cum ne este, ar trebui să reușim să vedem și părțile bune care ne-au fost aduse. Dacă e să ne legăm de suportul pe care ni-l dă sportul, adaptabilitatea de care dăm dovadă arată cât de importante sunt acele activități pentru noi. Se vor întări relațiile cu membrii comunității care te-au ajutat să treci prin perioada aceasta. Iar dacă ne referim strict la sport, se va lega mult mai bine echipa și atașamentul tău față de grupul de suport.”


Totodată, perioada de față ne ajută foarte mult să ne dezvoltăm și toleranța: „Poate că, într-un mod conștient, ar fi bine să ne impunem să privim cât mai empatic persoana alături de care conviețuim. Este extrem de important să îți dai seama că nu doar tu treci printr-o perioadă dificilă, ci și cel de lângă tine. Nu toată lumea își manifestă la fel anxietatea. Unii plâng, alții sunt agresivi. Mulți oameni nu percep genul acesta de comportamente ca fiind efecte ale stresului sau anxietății, condamnând acțiunile și persoanele care le realizează. Din aceste considerente, cred că ar fi bine să avem o lupă empatică și să încercăm să fim cât mai toleranți, pentru a gestiona eficient relațiile cu ceilalți.”

© 2018-2020 by The Box Barbell Club