In principiu ca si indivizi tindem sa ne petrecem viata intr-un numar limitat de locuri, fie ca vorbim despre casa, locul de munca, barul nostru preferat, restaurantul la care ne intelegem bine cu bucatarul sau sala unde ne antrenam.
Am dat saptamanile trecute peste un studiu al lui Ray Oldenburg, sociolog american, legat de importanta acestor locuri tertiare pentru societatea civila si implicarea civica.
Oldenburg porneste de la prezumptia ca Spatiul principal in care o persoana isi petrece timpul este reprezentat de casa acestuia si de oamenii cu care locuieste. Spatiul secundar este locul de munca, unde probabil isi petrece cel mai mult timp, inconjurat de colegii de birou. Ramane Spatiul Tertiar care se refera la locul in care tindem sa ne relaxam, sa ne intalnim cu chipuri familiare si unde este cel mai probabil sa cunoastem persoane noi. Practic, in aceste spatii se formeaza ancore ale comunitatii si sunt locurile in care apar cele mai creative interactiuni.
Aceste spatii tertiare pot fi cafenele, baruri, biserici, mall-uri sau poate chiar si garajul de langa bloc. Exista o tendinta si in marile corporatii sa se faciliteze crearea unor astfel de spatii cu ajutorul design-ului interior chiar in spatiul de lucru. Toate aceste spatii au rolul de a construi o comunitate puternica.
M-am intrebat, poate fi sala de sport un astfel de spatiu tertiar?
Eu personal m-am regasit in acest studiu si mi-am dat seama ca pentru mine spatiul in care am inceput acum multi ani sa fac sport, a devenit un astfel de loc. Toata experienta respectiva si oamenii pe care i-am cunoscut acolo au bifat cele 8 caracteristici care sumarizeaza perpectiva lui Oldenburg:
Spatiu neutru – ocupantii acestui spatiu nu sunt obligati in niciun fel sa fie acolo. Nu exista constrangeri de ordin financiar, politic sau legal care sa ii faca sa stea acolo. Pot veni si pleca cand doresc.
Spatiu nivelator – in aceste spatii nu se pune accent pe statutul unei persone in societate sau pe cel financiar.
Conversatiile sunt o componenta importanta a spatiului – desi nu este necesar sa fie principala activitate, conversatiile sunt un factor important in acest spatiu. De regula conversatiile purtate aici sunt pozitive si relaxate.
Spatiu accesibil si primitor – aceste spatii trebuie sa fie usor accesibile, sa fie primitoare si sa raspunda nevoilor celor care le ocupa.
Oameni atasati locului – Aceste locuri atrag o masa critica de oameni fideli acestui spatiu care ajuta la crearea atmosferei si caracteristicilor locului. Acest grup critic de oameni atrage nou veniti si ii ajuta sa se integreze
Nu sunt extravagante – Extravaganta si grandomania nu isi au locul in aceste spatii care iti aduc aminte de atmosfera de acasa. Nici snobismul nu este o caracteristica a acestor locuri deschise tuturor.
Starea de spirit este una placuta - Tonul conversatiilor purtate in aceste locuri nu este unul tensionat sau marcat de ostilitate. Discutiile deschise si optimiste nu sunt doar un lucru comun ci sunt si incurajate.
O casa departe de acasa – “Locuitorii” acestor locuri adesea simt caldura si sentimentul de apartanenta pe care il simt si la ei acasa. Acestia ajung sa simta ca o parte din ei isi are radacinile bine infipte in acest loc.
Personal simt valide aceste caracteristici, atat la The Box cat si in alte sali de profil pe la care am mai fost si cred ca pentru a reusi sa impingem lumea spre a fi mai activa avem nevoie de cat mai multe spatii tertiare unde se incurajeaza sportul.
In acelasi timp, nu vreau sa monopolizez discutia in jurul salilor de sport si trebuie sa recunosc ca un alt spatiu in care ma cuprind acelasi tip de sentimente este cafeneaua “Sisters”.. Stiti voi, locul acela din Unirii unde e plin tot timpul.
Care sunt spatiile tertiare pentru tine?